Cum rezolvă cei 19 „experţi” din Parlament cea mai grea problemă de la Roşia Montană

RosiaMontana08

Niciun parlamentar din comisia specială pentru Roşia Montană nu susţine proiectul Guvernului Ponta. Aceasta este concluzia la care gândul a ajuns după ce i-a chestionat pe aleşi în legătură cu acest controversat proiect. Unii (puţini) sunt ferm împotriva exploatării aurului, susţinând că el trebuie să rămână în pământ. Alţii (cei mai mulţi) susţin exploatarea, dar au umeroase obiecţii fie legate de metoda cianurării (pe care o socotesc periculoasă), fie de redevenţa negociată (pe care o consideră prea mică), fie de proprietarul aurului („aurul ar trebui să ne rămână nouă”). Majoritatea senatorilor şi deputaţilor din comisia specială sunt amatori în domeniu şi o recunosc deschis: de aceea, vor pleca într-o vizită de documentare la Roşia Montană şi îi vor invita în Parlament şi pe reprezentanţii protestatarilor din Piaţa Universităţii. În acest timp, specialiştii susţin că metoda cianurării este singura soluţie pentru o exploatare la scară industrială, fiind folosită pentru extracţia a 80 la sută din producţia din întreaga lume. De asemenea, puteţi citi mai jos şi care sunt redevenţele pe care le aplică alte ţări din Europa şi din lume companiilor care extrag aur pe teritoriul lor.

Niciun parlamentar din Comisie nu susţine proiectul Ponta

Plimbat de la un guvern la altul, plecat de la cabinetul Ponta în comisiile sesizate ale Senatului, responsabilitatea proiectului Roşia Montană a picat acum pe umerii membrilor din comisia parlamentară specială, care se vor şi deplasa la faţa locului pentru documentare.

Dintre cei 19 membri, niciunul nu s-a declarat în favoarea proiectului în forma în care a venit de la Guvern, însă nouă dintre cei 15 membri care au răspuns solicitării gândul susţin o exploatare a zăcămintelor de la Roşia Montană, „dar nu neapărat prin cianuri”. Doi membri ai comisiei, fostul ministru al Mediului Attila Korodi şi deputatul liberal Mircea Dolha au fost destul de evazivi privind o eventuală exploatare minieră în zona respectivă, în timp ce patru dintre ei (Ioan Dîrzu, Darius Vâlcov, Gabriela Firea şi Dian Popescu) s-au abţinut să-şi exprime o anumită poziţie.

De principiu, pentru exploatarea aurului de la Roşia Montană, dacă s-ar putea fără cianuri, s-au pronunţat ”pentru” Andrei Dominic Gerea (PNL), Ioan Moldovan (PC), Tudor Ciuhodaru (PPDD), Haralambie Vochiţoiu (PPDD), Gheorghe Emacu (PSD), Florin Iordache (PSD), Toni Greblă (PSD), Ioan Chelaru (PSD) şi Alexandru Vegh (UDMR).

Exploatarea cu cianuri a stârnit cele mai multe critici. Având în vedere că până şi parlamentarii spun că nu se cunosc multe detalii, cum ar fi cantitatea de cianură folosită, cât de rezistent va fi barajul sau lacul de acumulare, chiar preşedintele comisiei, senatorul PSD Darius Vâlcov, precizând că se teme de riscuri, fără a şti care sunt acelea, tehnologia pune în continuare semne de întrebare.

„Sperăm să fim luminaţi de gândul ce bun, nu de altceva”, spune chiar vicepreşedintele comisiei speciale, liberalul Andrei Dominic Gerea, precizând însă că nu va exista o cale de mijloc prin care toată lumea să fie mulţumită. „Şi pentru o gogoşerie îţi trebuie avize, cu atât mai mult pentru o exploatare de genul acesta. Dar la cum arată zona, cred că până la urmă tot la o exploatare minieră se va ajunge, că a fost lăsată în paragină tocmai pentru asta”, conchide el.

„Eu consider că dacă avem zăcăminte de aur, trebuie să le exploatăm”, spune şi secretarul comisiei, conservatorul Ioan Moldovan. Alături de el sunt mai mulţi parlamentari, printre care şi pesedistul Gheorghe Emacu.

„Aş fi foarte încântat dacă România ar putea să-şi exploateze zăcămintele. Ştiţi că e o bogăţie importantă acolo, resursele trebuie extrase cât mai repede”, susţine Emacu.

Dar ce ne facem cu cianurile? “Sigur că sunt periculoase, altfel n-ar fi atât de controversate”, consideră deputatul PPDD Tudor Ciuhodaru, contactat de gândul.

Zăcământul de la Roşia Montană este estimat de RMGC la 314 tone de aur şi aproape 1500 de tone de argint.

Deputat PC: “Cianura este cea mai eficientă

În timp ce unii spun că sunt nocive pentru mediu, că pot provoca accidente precum cel de la Baia Mare, din 2000, alţii, deşi ar căuta o alternativă, afirmă că folosirea cianurilor este singura variantă posibilă pentru exploatările la scară industrială.

Metoda tradiţională, de exploatare “cu târnăcopul”, iese din calcul. “Asta nu e bună pentru generaţia actuală: rapid şi mult. Cianura este cea mai eficientă, eu am mai văzut două baraje făcute de companie şi sunt nişte măsuri pe care ei şi le-au luat foarte bune”, explică Moldovan.

Totodată, deputatul PSD Florin Iordache precizează, alături de alţii, că nu există altă variantă de exploatare pentru cazul Roşia Montană. “De ce în Suedia şi în Finlanda se face aşa ceva? Dacă acolo se poate şi este cerută această tehnologie, probabil că e fezabilă şi în România”, exemplifică Iordache, pentru gândul.

Riscuri există în orice exploatare minieră şi nu numai, crede senatorul PSD Toni Greblă. Însă există metode prin care acele riscuri să fie minimalizate, fără a deveni periculoase pentru mediu sau pentru oameni. „Exploatarea minieră , nu e ca o floare plantată. Concentraţia de cianuri conţine şi aur, deci aia va trebui refolosită, nu o aruncă nimeni spre oameni, nu le pune nimeni cianură în pahar. Aşa, dacă-l luăm pe dacă în braţe, nu mai ieşim din casă”, explică Greblă, contactat de gândul.

Mai mult, senatorul, fost director al Patromin (Asociaţia Patronală Minieră din România), care a mai fost personal la Roşia Montană, precizează că zona oricum nu este „una virgină”, fiind nevoie de o sumă foarte mare de bani pentru a fi refăcută.

Inginer minier de meserie, liderul senatorilor PPDD, Haralambie Vochiţoiu vrea să meargă pe variantă non-emoţională şi raţională. Dacă la început senatorul părea în căutare de alternative la metoda cianurilor, la final conchide şi el că o altă tehnologie de exploatare pe o suprafaţă atât de mare nu există.

„Acolo nu ai ce să faci altceva decât exploatare. Aurul respectiv trebuie scos, dar e al nostru. Dacă vorbim realist, fără să ne implicăm emoţional sau ceva, nu există o altă formă de exploatare la scară industrială”, precizează Vochiţoiu, contactat de gândul.

Senator UDMR: „Nu exploatarea în sine este problema, ci folosirea cianurilor”

Exploatarea zăcămintelor de aur şi argint de la Roşia Montană este o variantă luată în calcul de cei mai mulţi parlamentari. Pentru unii însă, cum ar fi senatorul UDMR Alexandru Vegh, „nu exploatarea în sine este problema, ci folosirea cianurilor”. „Dacă se găseşte altă metodă mai bună, mergem mai departe”, spune el, pentru gândul.

Deputatul PNL Mircea Dolha, ales în Maramureş, povesteşte despre accidentul din 2000 de la Baia Mare. „Mi-aduc aminte că ne punea mama să mergem cu batista pe faţă ca să nu respirăm aerul dulce-acrişor care ne intoxica”, începe el. Din acest motiv, nu vrea să mai audă sub nicio formă de poluare.

„Cianura a fost folosită pentru extragerea aurului, argintului şi cuprului prima oară în 1887 şi nu s-a schimbat deloc de atunci, nu a evoluat, a rămas aceeaşi. Trebuie să găsim o formulă normală”, mai spune Dolha.

Aurelian Brâncuşi, fost inginer şef Remin: ”La scară industrială, cianuraţia este singura soluţie”

Chiar dacă parlamentarii vorbesc despre găsirea unei alte metode de exploatare, cianurarea este considerată de specialişti ca singura viabilă pentru producţia la scară industrială. ”Toate alternativele existente faţă de valorificarea metalelor preţioase din surse primare pe altă cale decât prin cianuraţie sunt de neluat în considerare din punct de vedere economic”, a declarat, pentru gândul, Aurelian Brâncuşi, fost inginer şef, responsabil pe parte tehnologică, la Remin Baia Mare. Potrivit acestuia, 80 la sută din producţia mondială de aur se obţine prin această metodă. Pentru restul se folosesc în principal două alte metode. Prima ar fi amalgamarea care se bazează pe proprietatea pe care o au metalele preţioase de a face aliaje cu mercurul. ”Această metodă a fost abandonată acum 50 de ani pentru că ea se poate aplica la scară redusă, nu este aptă pentru a dezvolta capacităţi mari de producţie. Acesta a fost motivul, nu toxicitatea”, a explicat Brâncuşi. O a doua metodă ar fi folosirea procedeelor hidrogravitice, adică depunere în curent de apă. ”Acestea erau tehnicile folosite în aşa numitele Golden Rush. La scară industrială însă metoda este cianuraţia. S-au încercat multe metode, lumea discută, am învăţat cel puţin zece procedee, însă nu pot fi aplicate la scară industrială. (…) Toate sunt foarte scumpe şi nu se compară cu efectul economic pe care îl dă cianuraţia”, a explicat specialistul, precizând că şi dacă statul ar decide să exploateze aurul de la Roşia Montană tot pe varianta cianurii ar merge.

Dacă în principiu această metodă folosită din 1887 la nivel industrial nu ar trebui să implice riscuri majore în mod normal, Brîncuşi atrage atenţia asupra cantităţilor mari care sunt estimate pentru a fi folosite. ”Dizolvarea metalelor preţioase  se realizează în soluţii sărace în cianură, nu trebuie soluţii concentrate pentru asta. În Baia Mare am avut o instalaţie de cianuraţie care a fost construită în 1938 şi a funcţionat până în 2004 şi n-am avut niciun caz de deces, deşi foloseam 500 de tone de cianură pe an. Ce este de reţinut însă, consumul mondial de cianură în industria metalelor preţioase este de circa 40.000 de tone. La Roşia Montană în proiectul pe care intenţionează să-l promoveze consumă circa 13.000 de tone”, a spus specialistul.

În opinia sa, problemele de mediu se ridică în cazul unor accidente la iazurile de decantare, cum a fost la Baia Mare, în 2000 când s-a rupt digul de nisip sau la Certej în anii ”70 când deversarea ”a dărâmat trei blocuri şi a omorât 100 de oameni”.

6%, un procent mic pentru România?

Redevenţa pe care ar urma să o încaseze România de la Roşia Montana Gold Corporation este de 6%, o rată mai mare decât cea negociată la început. Cu toate acestea, nimeni nu ştie să explice concret dacă aceste şase procente reprezintă un câştig mare sau mic pentru România.

Dacă te uiţi în alte ţări din Europa, şi nu numai,  6% se apropie de limita maximă, susţin unii membri ai comisiei speciale însărcinată cu proiectul Roşia Montană. Şi, potrivit statisticilor, au dreptate.

Pe primul loc în topul redevenţelor pentru metale preţioase se clasează Rusia, chiar cu 6%, în timp ce locul al doilea îi revine Australiei, cu 4,5%. China, care este cel mai mare producător de aur din lume, practică o redevenţă de 4%, pe lângă alte taxe, la acelaşi nivel fiind şi Marea Britanie şi Bulgaria. La polul opus, cele mai mici redevenţe se percep chiar în Finlanda, ţara dată exemplu pentru o exploatare minieră cu cianuri, aici fiind aplicată o taxă de 0.15%.

”La prima vedere poate părea mică, însă comparativ cu ce mai e în Europa suntem undeva la limita maximă, dar asta nu înseamnă că noi nu putem cere mai mult. Momentan, câştigul României pare mic şi nu cred că e suficient. Dacă stai să pui pe foaie toate lucrurile rele, ce te faci dacă se adeveresc?” explică deputatul Gerea.

De aceeaşi părere sunt şi deputatul PC Ioan Moldovan şi senatorul UDMR Alexandru Vegh, care deşi consideră că 6% este un procent foarte bun, se poate renegocia pentru mai mult.

De cealaltă parte, parlamentarii lui Dan Diaconescu ridică norma. Cei doi membri din PPDD aleşi în comisia specială, deputatul Tudor Ciuhodaru şi senatorul Vochiţoiu, ar vrea să se ajungă chiar până la 50%.

”Să se dea la o parte toate cheltuielile, suportate de investitor, şi să să facă jumătate-jumătate”, spune senatorul. Mai mult, el ar vedea chiar posibilitatea ca tot aurul să rămână în ţară. „Zăcământul de aur e al nostru, al românilor, de ce trebuie să-l dăm la alţii străini? Nu concepem aşa ceva”, mai spune el.

Locuri de muncă, dar nu în minerit

Dacă protestele de la Bucureşti, din Piaţa Universităţii sunt bazate pe eventualele riscuri care ar pune în pericol mediul înconjurător, la Roşia Montană se protestează pentru implementarea proiectul de minerit. ”Vrem locuri de muncă”, au strigat şi încă mai strigă minerii din Alba.

Cu toate acestea, şi acest aspect din proiectul referitor la exploatările de la Roşia Montană este unul discutabil la nivel parlamentar. Câte locuri de muncă vor fi alocate românilor, pe ce perioadă şi ce garanţii se stipulează sunt principalele întrebări când intrăm în acest capitol.

Pe de altă parte, unii parlamentari cred şi în altă metodă de a crea locuri de muncă. Fostul ministru al Mediului, Attila Korodi, spune că este o discuţie falsă şi că pot fi exploatate şi alte ramuri.

”Asta cu locurile de muncă este un joc fals, e adevărat, acolo este o zonă minieră, dar sunt şi alte posibilităţi, cum ar fi serviciile de valoare culturală, agricultură, nu poţi să restrângi totul doar la mineri. Zona aia este atât de cunoscută în lume, e atât de frumoasă, să nu spună nimeni că nu ai ce să facă acolo”, explică el.

O altă variantă vede şi Mircea Dolha. ”Se poate o face o fabrică, aşa cum s-a făcut şi la Baia Mare”, exemplifică el.

Cât contează ”vocea străzii”

”Subiectul Roşia Montană este închis. Protestele şi-au spus cuvântul”, a declarat premierul Victor Ponta după ce Crin Antonescu a anunţat că va vota împotrivă, alături de liberali.

Cu toate acestea, se pare că ”vocea străzii” nu cântăreşte atât de mult în luarea deciziei finale, cât contează argumentele experţilor. ”Comisia nu va vota nimic sub presiunea unei anumite părţi din cei de pe stradă, ci în cunoştinţă de cauză”, anunţă senatorul PSD Ioan Chelaru.

Mai mult, lipsa argumentelor din partea străzii o constată şi fosta moderatoare de televiziune, actualmente senatoare PSD, Gabriela Firea. ”În legătură cu acest proiect circulă în spaţiul public prea multe abordări emoţionale şi prea puţine argumente raţionale”, precizează ea, la solicitarea gândul.

Interesul ţării e primordial, spune deputatul PSD Florin Iordache. Totuşi, nu exclude nici posibilitatea ca votul în Parlament să fie contrar cerinţei electoratului.

”Dacă proiectul se demonstrează că e fezabil şi oamenii mi-l cer să nu-l votez, eu îl votez. Dacă e prost şi cetăţenii să zicem că doresc să-l votez, cu siguranţă nu-l votez”, spune el.

Fără a se pronunţa concret care ar fi votul lui, dând vina pe lipsa argumentelor, deputatul Moldovan precizează însă că nu se va lăsa influenţat de ”vocea străzii”. ”Rezultatul final va trebui să nu fie influenţat de nicio parte a manifestaţiilor pentru că asta ar fi moartea democraţiei, ar fi dictatura străzii. Poporul nu e strada”, conchide el, contactat de gândul.

Sursa: www.gandul.info20.09.2013

1 Comment

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.