Sinaxar 8 octombrie

În aceasta luna, în ziua a opta, pomenirea Preacuvioasei Maicii noastre Pelaghia, care mai înainte a fost desfrânata.

Pelaghia si Anastasia RomanaAceasta sfânta a fost în zilele împaratului Numerian; ea era din cetatea Antiohiei si umbla pe la jocuri si prin teatre, si facând desfrâu a strâns avere mare din acea rea agonisire. Apoi luând învatatura de la oarecare om sfânt anume Non episcopul, pocaindu-se cu caldura si botezându-se, îsi lepada toata averea, ca si cum ar fi fost niste gunoaie, si îmbracându-se cu haine de par, schimbându-se în chip barbatesc si tainuindu-se, s-a dus în muntele Maslinilor. Aici s-a închis într-o chilie si si-a petrecut viata ce i-a mai ramas cu placere dumnezeiasca si a raposat cu pace.

Tot în aceasta zi, Sfânta Pelaghia fecioara.

Aceasta a fost de la Antiohia Siriei de neam mare; si aflând conducatorul tarii aceleia ca este crestina, a trimis ostasi sa o prinda. Deci ei mergând acolo i-au înconjurat casa, vrând sa o rapeasca; iar sfânta prinzând de veste i-a rugat sa-i îngaduie putin si ei au ascultat-o; deci stând ea catre rasarit, la locul unde-si facea rugaciunea, ridicându-si mâinile în sus si înaltându-si ochii la cer, s-a rugat multa vreme lui Dumnezeu ca sa nu o lase sa cada în mâinile ostasilor, ci sa ridice catre Dânsul curata si sfintita jertfa fara prihana; apoi suindu-se deasupra casei, s-a aruncat pe sine în prapastie si si-a dat sufletul lui Dumnezeu. Pe aceasta Sfântul Ioan Gura de Aur cu laude a cinstit-o pentru curatia fecioriei ei si pentru multa ei nevointa.

Tot în aceasta zi, Sfânta Taisia, care a fost desfrânata.

Sfanta  Taisia a  trait in Egipt in secolul al V-lea. Ramasa orfana dupa moartea  parintilor ei instariti, ea a dus o viata evlavioasa, impartindu-si averea la  saraci si oferind salas in casa ei pelerinilor straini. Taisia s-a hotarat  sa-si dedice viata lui Hristos si sa nu se marite niciodata.

Dupa ce si-a cheltuit toata mostenirea, Taisia a fost tentata sa faca rost de  mai multi bani prin orice mijloace, incepand sa duca o viata pacatoasa. Parintii  din Sketis de langa Alexandria auzind de caderea ei, l-au rugat pe Sf. Ioan  Piticul (Ioan Colovul, praznuit in 9 noiembrie) sa mearga la Taisia si sa o  convinga sa se pocaiasca de cele rele. “Ea a fost buna cu noi si acum ar  trebui s-o ajutam”, spusera ei. Tu, parinte, esti intelept. Du-te si incearca  sa-i salvezi sufletul iar noi ne vom ruga la Dumnezeu sa te ajute”.

TaisiaParintele s-a dus la casa Taisei dar servitorul n-a vrut sa-l lase sa intre. Atunci  Sf. Ioan i-a spus servitorului sa-i transmita stapanei lui ca i-a adus ceva de  pret. Taisia, stiind ca de multe ori calugarii gasesc perle pe malul marii ,  i-a spus servitorului sa-l lase pe Ioan inauntru. Sfantul s-a asezat, a  privit-o in ochi si a inceput sa planga. Taisia l-a intrebat de ce plange si  Sf. Ioan i-a raspuns: “Cum sa nu plang cand ai uitat de Mirele Tau, Domnul  nostru Iisus Hristos si faci voia satanei cu faptele tale?”

Cuvintele sfantului i-au strapuns sufletul Taisiei ca o sageata de foc dandu-si  seama ce viata pacatoasa ducea. Cu frica, ea l-a intrebat pe sfant daca  Dumnezeu ar accepta pocainta unei pacatoase ca ea. Sf. Ioan i-a raspuns ca  Mantuitorul asteapta pocainta ei. De aceea a venit EL pe pamant, sa  caute si sa  mantuiasca pe pacatosi. “EL  te va primi cu dragoste” mai adauga sfantul “si ingerii se vor bucura  impreuna cu tine”. Dupa cum Insusi Mantuitorul a spus, “mare bucurie se face in  cer pentru un pacatos care se pocaieste (Luca 15:7).

Sentimentul de pocainta a pus stapanire pe ea si vazand in cuvintele sfantului  o chemare de la Dumnezeu de a se intoarce la EL, Taisia cauta cat mai repede o  cale de a-si salva sufletul. S-a ridicat si a plecat din casa fara nici un  cuvant si fara sa lase dispozitii despre ce se va intampla cu proprietatea sa,  astfel incat s-a mirat si Sf. Ioan de reactia ei. Urmandu-l pe Sf. Ioan in pustie, ea s-a grabit sa se intoarca la Dumnezeu prin  penitenta si rugaciune. La caderea noptii, parintele i-a pregatit Taisiei un  culcus si o perna din nisip pe care sa se odihneasca si el a mers putin mai  departe pentru a-si face rugaciunile de seara dupa care s-a pus si el la  odihna.

Dar la miezul noptii sfantul a fost trezit de o lumina ce venea din cer si o  invaluia pe Taisia, in locul unde aceasta dormea. In lumina minunata el vazu  ingerii din cer cum duceau cu ei sufletul Taisiei. Apropiindu-se de ea, sfantul  isi dadu seama ca Taisia murise.

Sf. Ioan I-a cerut in rugaciune lui Dumnezeu sa-i arate daca Taisia s-a mantuit  sau nu. Atunci un inger al Domnului a venit la el si i-a raspuns:, “Avva  Ioan, o ora de pocainta din partea ei a facut cat o multime de ani pentru ca  s-a pocait din tot sufletul si cu toata zdrobirea de inima. ”

Dupa ce a ingropat trupul sfintei, Sf. Ioan s-a intors la Sketis si le-a spus  calugarilor ce s-a intamplat. Toti au dat slava lui Dumnezeu pentru ca s-a  milostivit de Taisia, care s-a pocait ca si talharul de pe cruce, intr-o  singura clipa.

Tot în aceasta zi, pomenirea sfântului noului mucenic Ignatie  bulgarul, care a calugar la Muntele Athos si a spânzurat de turci la Constantinopol pentru marturisirea  lui Hristos la anul 1814.

Sf. Nou Mucenic Ignatie s-a născut în satul Eski  Zagora, regiunea Târnovo a Bulgariei şi a fost botezat Ioan. Pe când era încă copil, părinţii săi George şi Maria s-au mutat in oraşul  Philippopolis unde l-au dat la şcoală.

Deşi se descurca bine la învăţătură, copilul avea o dorinţă arzătoare pentru  viaţa monahală. Ajungînd la maturitate, s-a dus la Mănăstirea Rila, din vestul  Bugariei, fiind dat în grija unui părinte sub ascultarea căruia a rămas timp de  6 ani. Când asprimea părintelui a devenit insuportabilă, Ioan s-a întors  acasă.

Cam pe-atunci sârbii s-au revoltat împotriva guvernului musulman iar tatăl lui  Ioan a fost numit comandant al unei brigăzi otomane, însă el a refuzat să lupte  împotriva creştinilor ortodocşi. Musulmanii l-au atacat pe George cu furie,  înjunghiindu-l şi apoi tăindu-i capul. Mama şi surorile lui Ioan au fost prinse  de agareni şi în cele din urmă s-au convertit la Islam.

Ioan a fugit şi s-a ascuns în casa unei bătrâne ortodoxe. Mama şi  surorile sale aflînd unde se ascunde, le-au spus musulmanilor. Aceştia vrînd  să-l prindă, nu l-au cunoscut la înfăţişare şi femeia le-a spus că nu-l  cunoaşte pe cel pe care-l caută. Apoi bătrâna l-a ajutat să fugă la Bucureşti,  în România, unde l-a cunoscut pe Sf. Eftimie, care şi el a îndurat mucenicie.

Însă Ioan nu a dorit să rămână în Bucureşti, pornind spre Muntele Athos. Pe  drum a trecut şi prin satul Soumla, unde l-a întâlnit din nou pe prietenul său,  părintele Eftimie, care, între timp, s-a lepădat de adevărata credinţă şi a  devenit musulman. Aflînd aceasta, Ioan s-a întristat şi a părăsit satul.

Dar nu a ajuns prea departe când a fost prins de soldaţii  turci şi i-au fost luate toate cele ce avea asupra sa, fiind ameninţat să se  convertească la Islamism. De frică Ioan le-a spus că aşa va face şi a fost  lăsat să plece.

Ajungînd în satul Eski Zagora, acolo a cunoscut un călugăr atonit de la  mănăstirea Grigoriu şi au plecat împreună spre Muntele Athos. Acolo, Ioan s-a  stabilit la schitul Sf. Ana unde l-a cunoscut pe părintele Vasile.

Într-o zi, cei doi mergînd la Tesalonic cu treburi, au fost martorii muceniciei  suferite de călugării David şi Eftimie.din Demetsana. Văzînd suferinţa lor  pentru credinţa creştină, Ioan s-a însufleţit de dorinţa de a suferi şi el  mucenicie pentru Hristos însă părintele Vasile l-a convins să amâne aceasta şi  să se întoarcă la Sf. Munte. La scurt timp, părintele Vasile s-a mutat la cele  veşnice.

Mai târziu, aflînd de la un călugăr de la schit despre Noul Mucenic Eftimie  care a suferit mucenicie (prăznuit în 22 martie), Ioan a revenit la gândul de a  se sacrifica prin mucenicie pentru credinţa sa. Fiind lăsat sub îndrumarea  Părintelui Acachie, acesta a primit de la bătrân să facă diferite rugăciuni,  închinăciuni şi să citească din Evanghelie.

Cu trecerea timpului, Ioan s-a învrednicit de tunderea în monahism primind  numele de Ignatie. Părintele Acachie i-a dat binecuvântare să călătorească la  Constantinopol împreună cu călugărul Grigorie ca să-L mărturisească pe Hristos.  După ce a primit Sfintele Taine la Constantinopol, Ignatie s-a simţit pregătit  pentru marea încercare.

Îmbrăcat în haine musulmane, Ignatie a mers în faţa cadiului recunoscînd că  este creştin. El a povestit cum a promis în tinereţe că se va converti la  Islamism, după care aruncă turbanul din capul său la picioarele cadiului,  mărturisind că nu se va lepăda nicioadată de Hristos.

Crezînd la început că Ignatie e nebun, cadiul l-a  avertizat să înceteze cu acele vorbe altfel va suferi chinuri groaznice înainte  de a fi omorât. Iar dacă va rămâne la Islamism va primi bunuri materiale şi  multă cinste din partea lor.

Curajosul mucenic i-a răspuns cadiului că nu are nevoie de darurile sale care  sunt deşertăciuni şi că ameninţările cu tortura şi moartea nu sunt noi pentru  el. Ignatie mărturisi că a venit tocmai ca să îndure acele chinuri şi să moară  mucenic pentru Hristosul său.

Sf. Ignatie a continuat să-l numească pe Mahomed un fals profet, un învăţător  al pierzaniei şi prieten al vrăjmaşului, invitîndu-i pe musulmani să creadă în  Hristos, care era singurul Dumnezeu adevărat.

Cadiul s-a mâniat atât de tare încât nu a mai putut vorbi, făcînd semn unui  servitor să-l scoată afară pe Ignatie din sală. Însă Ignatie s-a împotrivit şi  a îngenunchiat în faţa cadiului, plecîndu-şi gâtul pentru a fi tăiat pe loc.  Atunci alţi servitori l-au prins şi l-au târât în temniţă.

Mai târziu a fost adus din nou în faţa stăpânului  turc pentru a răspunde la întrebări. Când a fost întrebat cine l-a adus la  Constantinopol, el a răspuns că l-a adus Iisus Hristos.

Atunci turcul l-a mai avertizat încă o dată de chinurile care îl aşteaptă  spunîndu-i să nu se aştepte că va muri de sabie, ca creştinii să-I adune  sângele ca pe o binecuvântare, pentru că avea de gând să-l spânzure. Ignatie  i-a răspuns că îi va face o favoare indiferent cum va muri, pentru că el  acceptă orice din dragoste pentru Hristos.

Văzînd că nu-l poate abate de la credinţa sa, cadiul a dat ordin să fie  spânzurat. Ignatie a fost dus într-un loc numit Daktyloporta, unde s-a dus la  capăt sentinţa. Trupul mucenicului a rămas agăţat timp de trei zile, după care  nişte creştini evlavioşi au plătit răscumpărarea şi au luat trupul pentru a fi  înmormântat pe insula Prote.

Sf. Ignatie şi-a dat viaţa pentru Hristos în 8 octombrie 1814. El mai este  sărbătorit în 1 mai împreună cu Sf. Acachie şi Eftimie. Capul Sf. Ignatie se  află la Mănăstirea Sfântul Pantelimon din Muntele Athos.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR

DESPRE CREDINTA ANNEI

Ai văzut credinţa femeii ? Mai înainte de a lua ceea ea a cerut, se afla ca şi cum ar fi luat. Iar pricina este că s-a rugat cu multă fierbinţeală şi cu osârdie îndoită. De aceea s-a pogorât ca şi cum ar fi luat ceea ce a cerut. Dar şi Dumnezeu i-a ridicat toată suferinţa, fiindcă voia să-i dea darul.

Acesteia să urmăm şi noi si in toate nevoile să alergăm la Dumnezeu. Şi de nu vom avea copii, să cerem de la EI. Iar de-i vom lua să-i creştem cu multă osârdie, depărtând pe tineri de la toată răutatea, iar mai ales de la desfrânare şi necurăţie.

Căci cumplit este războiul acesta si nimic altceva nu supără atât de mult vârsta lor ca această patimă. Deci să-i îngrădim din toate părţile, cu învăţături, cu sfătuiri, cu înfricoşări si cu îngroziri. Şi de vor birui pofta aceasta, nici de alta nu se vor atinge, fiind mai presus decât banii, stăpânindu-se de a cădea în beţie si în băutură de vin peste măsură şi vor lepăda petrecerile cele rele, făcându-se astfel mai iubiţi părinţilor lor si mai cinstiţi tuturor oamenilor.

Cine nu va cinsti pe tânărul cel înţelept si curat ? Cine nu va iubi şi nu va îndrăgi pe cel ce si-a înfrânat poftele cele necuvioase ? Cine nu va dori să-şi dea fata sa, deşi face parte dintre cei foarte bogaţi, după unul ca acesta, cu toate că va fi cel mai sărac dintre toţi ? Şi pe cel ce petrece în desfrânare cu desfrânatele, cu toate că ar fi mai bogat decât toţi, nimeni nu este atât de ticălos încât să voiască să-l ia de ginere, aşa pe cel înfrânat si cinstit nimeni nu este atât de fără de minte ca sa-l lepede şi să-l necinstească.

Deci pentru ca să fie copiii si oamenilor cinstiţi si lui Dumnezeu iubiţi, să le împodobim sufletele lor şi cu înfrânare şi curăţie să-i aducem la căsătorie. Căci făcând aşa si cele de aici toate le vor primi ca din nişte izvoare şi pe Dumnezeu îl vor avea milostiv ; şi se vor îndulci si de slava cea de aici si de cea de acolo. Pe care fie să o dobândim noi toţi cu darul şi cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt se cuvine slava, cinstea şi stăpânirea, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.

1 Comment

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.