Stiri: E OFICIAL: SE SCHIMBA HARTA ROMANIEI

“Se descentralizează tot ce trebuie şi se poate.”

Crin Antonescu

Miza regionalizării: 13 miliarde de euro pe an

Miercuri, 13 Noiembrie
              

Preşedintele PNL, Crin Antonescu, a afirmat luni că în cadrul şedinţei USL s-a ajuns la consens în legătură cu proiectul privind descentralizarea, punctând că va fi supus acestui proces “tot ce trebuie şi se poate”.

“În ceea ce priveşte descentralizarea, mergem fără niciun fel de  ezitare pe un proiect major, pe un proiect important, complicat în multe  din aspectele sale, dar ideea este de a descentraliza cu adevărat tot  ceea ce practic este posibil să fie descentralizat. Descentralizarea nu  este în viziunea noastră o negociere între reprezentanţii administraţiei  publice locale şi miniştri, “mai dă de la tine, mai las de la mine”. Nu  are sub nicio formă drept criteriu cine şi din ce partid este ministru  la un anumit minister în acest moment, ci are drept criteriu  funcţionalitatea instituţiilor, modernizarea administraţiei, apropierea  deciziei cu toate componentele sale. (…) Se descentralizează tot ce  trebuie şi se poate descentraliza’, a declarat Antonescu, punctând că  textul proiectului privind descentralizarea este asumat în comun în USL.

El a arătat că proiectul descentralizării, asupra căruia s-a ajuns  la “o soluţie de consens” în USL, a intrat “în ultima fază de pregătire”  săptămâna aceasta.

Miza regionalizării: 13 miliarde de euro pe an

Deși se vorbește de descentralizare și de o absorbție mai  bună a fondurilor UE, noua împărțire administrativă riscă să fie doar o  nouă gaură neagră într-un aparat bugetar și așa stufos

Primul proiect postdecembrist privind reorganizarea  teritorială a României a fost lansat în 2003, de Octav Cozmâncă, pe  atunci ministrul administrației publice în cabinetul Năstase. Ideea sa a  fost însă respinsă de baronii PSD, care-și simțeau amenințate  privilegiile. În vara lui 2011, președintele Traian Băsescu a relansat  ideea reorganizării pe baza celor opt regiuni de dezvoltare deja  existente.

„Principalul obiectiv este debirocratizarea şi  descentralizarea României, crearea unor condiţii pentru a se dezvolta  proiecte de dezvoltare regională în condiţii optime, şi nu mici lucrări  pentru un judeţ sau pentru satisfacerea clientelei. Reorganizarea este  în numele debirocratizării şi în numele apropierii deciziei de  cetăţean“, explica la acel moment șeful statului. Reprezentanții  opoziției de atunci au criticat dur proiectul prezidențial și au  solicitat organizarea unui referendum pe această temă.

Un an mai târziu, ajunși la putere, liderii USL și-au dat  seama brusc că regionalizarea este necesară și au anunțat că vor veni cu  propriul lor proiect. „În acest moment, regiunile nu sunt prevăzute în  Constituţie ca unităţi administrativ-teritoriale, așa că vrem ca, până  la sfârşitul lunii iunie 2013, să avem trecută de Parlament noua  structură a regiunilor. După care este nevoie de referendum, pentru a se  ratifica revizuirea Constituţiei“, anunța în decembrie anul trecut  premierul Victor Ponta.

Și, spre deosebire de alte planuri guvernamentale, acesta  pare să nu fi fost abandonat pe parcurs. În 11 februarie, vicepremierul  Liviu Dragnea a anunțat că se lucrează la noua împărțire și că, cel mai  probabil, fiecare nouă regiune va avea mai multe capitale. În ciuda  acestei declarații menite a calma tensiunile din teritoriu, lupta pentru  supremație în cadrul nou-createlor entități se dă din ce în ce mai  vizibil. Ministrul energiei și președinte al PSD Brașov, Constantin  Niță, l-a atacat dur pe proaspătul liberal Klaus Iohannis: „Domnul  Iohannis a declarat, zilele trecute, cu o seninătate şi cu o îndrăzneală  extraordinare, că unul dintre scopurile principale pentru care a intrat  în PNL este să ajute Sibiul să devină capitala Regiunii Centru în urma  împărţirii administrative, iar dumnealui, implicit, să devină  guvernator.“ În opinia lui Niță, capitala regiunii Centru (în prezent la  Alba Iulia) ar trebui, desigur, să fie Brașovul.

Pro și contra

Liviu Dragnea a mai dezvăluit că  înființarea regiunilor nu va presupune desființarea județelor, deși este  posibil să se renunțe la prefecturi și la o serie de alte instituții  ale căror atribuții se vor suprapune. Asta în condițiile în care  regiunile vor prelua competențe și de la ministere, și de la județe. „De  exemplu, drumurile naționale, cu excepția celor europene, ar putea fi  transformate în drumuri regionale și administrate de regiuni“, a  explicat el. Dragnea a mai anunțat și noul termen-limită pentru  finalizarea proiectului: sfârșitul acestui an.

Un recent sondaj de opinie realizat de GeoPOL arată că 34%  dintre români nu știu nimic despre regionalizare, iar 67% din cei care  au auzit despre proiect nu sunt de acord cu desființarea județelor.  Totodată, 53% din subiecții sondajului consideră că regionalizarea va  duce la apariţia unor lideri politici locali foarte puternici, iar 44%  spun că aceasta va duce la creşterea birocraţiei şi a cheltuielilor  publice.

Și specialiștii de la Expert Forum consideră că  regionalizarea nu va rezolva problemele fundamentale ale administrației  publice locale. „Municipalităţile, în special comunele, vor rămâne  falite şi dependente de alocări clientelare, indiferent câte straturi de  baroni sau voievozi locali punem deasupra lor ca să filtreze fondurile.  Atâta vreme cât problema crucială e clientelismul politic, asta trebuie  să discutăm, iar nu reorganizări care să schimbe forma şi să păstreze  fondul“, se arată în raportul anual al instituției. Cei de la Expert  Forum cred și că „fuzionarea şi întărirea financiară a comunelor ar da o  lovitură mai puternică baronizării şi clientelismului decât  regionalizarea sau alte schimbări constituţionale“.

Deși un suporter al conceptului, Graţian Mihăilescu, expert  în dezvoltare regională şi consultant în afaceri europene, spune, pe  Europlus.ro, că „în majoritatea statelor acest proces s-a realizat în  mai multe etape, de-a lungul mai multor ani. La  noi se doreşte să se  realizeze în 2013, fără realizarea unor studii de impact, fără  realizarea unor analize care să prezinte argumente pro şi contra, fără  consultarea societăţii civile sau a patronatului.“

El afirmă că, dacă regionalizarea nu se realizează eficient,  riscăm să asistăm la politizarea procesului (înfiinţarea unor noi  instituţii numai pentru a face loc, în administraţia publică, a  clientelei de partid), accentuarea corupției și a feudalizării,  adâncirea disparităților regionale, creșterea birocrației ori  accentuarea disputelor pe criterii etnice.

Astfel de argumente au, cel mai probabil, șanse mici să-i  facă să se răzgândească pe partizanii regionalizării. Explicația este  simplă: în 2012, unitățile administrativ-teritoriale au cheltuit 56 de  miliarde de lei (circa 13 miliarde de euro). O felie deloc neglijabilă  din această sumă trece acum prin filtrul consiliilor județene, care  alocă banii după criterii în care politicul joacă un rol deloc secundar.  Ca suprastructuri peste județe, regiunile ar ajunge să controleze,  direct sau indirect, o bună parte din banii administrației locale. În  plus, preluarea unor atribuții de la ministere ar însemna și preluarea  unor sume cu multe zerouri de la bugetul central.

Astfel că, în prezent, în arcul guvernamental se duce o  luptă surdă între cei care-și simt amenințate pozițiile („baroni“ din  județe mici, dar și miniștri ori secretari de stat) și cei pe care  regionalizarea i-ar putea ridica la rangul de „voievozi“. Deznodământul e  greu de prevăzut, însă, cu sau fără regiuni, cel mai probabil viața de  zi cu zi a oamenilor obișnuiți nu se va schimba.
2.859 de comune, 320 de orașe și 103 municipii există azi în România. Unii experți cred că numărul lor este mult prea mare
56  mld. lei au fost cheltuielile admi-nistrației locale în 2012. Dacă s-ar  înființa regiunile, suma ar putea crește semnificativ

CÂTE BORDEIE, ATÂTEA diviziuni.

ITALIA Țara  este împărțită în 20 de regiuni (din care cinci cu un grad ridicat de  autonomie). Regiunile sunt, la rândul lor, divizate în provincii, iar  acestea sunt compuse din comune. Reforma constituțională din 2001 le-a  acordat regiunilor competențe sporite, iar în 2006 o propunere de  creștere semnificativă a puterilor regiunilor a fost respinsă prin  referendum (cu 61,7% din voturi contra), regiunile sărace din sud jucând  un rol important în rezultatul scrutinului. Cele 15 regiuni ordinare  păstrează 20% din totalul taxelor colectate, banii fiind folosiți în  general pentru finanțarea sistemului de sănătate. Cele cinci regiuni  speciale (Sicilia, Sardinia, Trentino-Alto Adige/Südtirol, Friuli  Venezia Giulia și Val d’Aosta) rețin între 60% și 100% din taxe, banii  fiind folosiți pentru sănătate, educație și infrastructura publică. Deși  păstrează toate taxele colectate pe teritoriul ei, Sicilia are nevoie  de subvenții de la bugetul central.
SPANIA Teritoriul  acestei țări este divizat în 17 comunități autonome (printre cele mai  importante fiind Catalonia, Andaluzia, Madrid și Valencia) și două orașe  autonome (Ceuta și Melilla). În ciuda gradului ridicat de suveranitate  locală și a faptului că este locuită de mai multe popoare (limbile  catalană, bască ori galiciană fiind oficiale în anumite regiuni), Spania  nu este o federație, ci un stat unitar puternic descentralizat.  Atribuțiile regiunilor variază de la caz la caz, însă guvernul central  consumă doar 18% din bugetul de stat, în timp ce guvernele regionale  beneficiază de 38% din acești bani, iar provinciile și consiliile locale  de 18% din ei (restul fiind alocat sistemului de asistență socială).  50% din bugetarii Spaniei lucrau pentru comunitățile autonome, 23%  pentru provincii și municipalități/comune și doar 22% erau în aparatul  central (inclusiv armată, poliție și servicii secrete).
FRANȚA Considerat  unul din cele mai centralizate state europene, Franța este divizată în  27 de regiuni (22 pe continent și cinci în afara Europei) plus insula  Corsica. Fiecare regiune europeană este divizată în mai multe  departamente, care sunt împărțite la rândul lor în comune. Bugetul  regiunilor este compus din taxe colectate și dintr-un procentaj din  taxele colectate de bugetul de stat. Banii sunt alocați infrastructurii  de transport, educație și cercetare, dar și sprijinirii  întreprinzătorilor. Există propuneri de a conferi regiunilor o oarecare  putere legislativă sau de a transfera către regiuni o parte din  atribuțiile departamentelor, însă ambele nu au fost prea bine primite de  public.
GERMANIA Cea mai puternică economie europeană  este o federație compusă din 16 landuri plus capitala, Berlin. Fiecare  land are propriul său parlament, propriul guvern și propria constituție  și este împărțit, în general, în districte, la rândul lor divizate în  municipalități. În ciuda acestui fapt, Germania are un guvern central  foarte puternic, care are exclusivitate asupra politicilor legate de  apărare, afaceri externe, imigrație, transporturi, comunicații și monedă  și joacă un rol impotrtant în justiție, sănătate, asistență publică,  protecția consumatorului.
UNGARIA Țara vecină este  împărțită în 19 județe și un municipiu cu statut special (Budapesta).  Acestea sunt reunite în șapte regiuni statistice, create în 1999.
POLONIA Între  1975 și 1999, Polonia a fost împărțită în 49 de voievodate, cu rol  aproximativ identic cu cel al județelor românești. Reorganizarea  teritorială de la sfârșitul secolului trecut a divizat țara în numai 16  voievodate, cu populații cuprinse între unu și cinci milioane de  locuitori, împărțite, la rândul lor, în județe și comune sau municipii.  Voievodatele sunt conduse de un guvernator numit de guvern, un consiliu  regional ales de populație și un guvern local, ales de consiliu. În două  din voievodate sediile guvernatorului și cel ale consiliului și  guvernului sunt în orașe diferite.
AUSTRIA Deși teoretic o  federație divizată în nouă landuri (la rândul lor împărțite în  districte și comune), Austria este o țară puternic centralizată.  Landurile au propriul lor parlament, guvern și  guvernator și propria  constituție, însă, în realitate, atribuțiile lor sunt limitate. Practic,  landurile colectează anumite taxe și au în grijă anumite părți din  sistemul de sănătate și asistență socială, precum și politicile  agricole, de urbanism ori de protecție a mediului.
SUEDIA Are  o suprafață de circa 450.000 de kilometri pătrați (aproape dublu față  de România) și peste nouă milioane de locuitori. Cu toate acestea,  Suedia este împărțită doar în 21 de districte și 290 de municipalități  (în medie, cam 14 pe district). Spre comparație, România are 41 de  județe și aproape 3.300 de comune, orașe și municipii.

DACA DORITI SA COMENTATI, AVETI ACOLO O RUBRICA SPECIALA