1 mai 1998. Fordu de la Protv al lui Vlad. Neptun, ora 19.00. De-o parte și de alta a șoselei, aliniați într-un ”Țară, țară vrem ostași!” cu halenă de alcool, ei și ele, hoarde cu sticle în mâini, trântindu-le de asfalt, cu sete. Trântindu-le cu sete, deși abia le goliseră conținutu în gurile lor setoase. Și nimic nu putea să stingă setea aia. Alte sticle se grăbeau spre gură, gogâlț, gogâlț, alunecau pe gât berile, vodcile, vinurile și zdrang, fărâme se făceau pe șoseaua pe care Fordul lui Vlad înainta cu scrâșnet de dinți care găsescbucăți de coajă de nucă atunci când mestecă felia de cozonac.
Geamurile erau închise și noi ne uitam cu ochi mari, în tăcere, la neoamenii care spărgeau sticle, creând astfel un culoar pentru un fachir, pentru mai mulți fachiri care, te așteptai acum-acum să iasă din camerele lor de hotel și să facă o demonstrație…
View original post 469 more words
