Despre pacatul fumatului. Sfintii Parinti, despre fumat

„Omul a pervertit placerile simturilor. Pentru miros si gust a descoperit si trage in piept aproape tot timpul un fum acru si puturos, «tamaindu-l» astfel mereu pe diavol, cu acest fum strica aerul din locuinta sa si din afara ei, si mai intai de toate se imbiba cu aceasta putoare el insusi: fumul in­ghitit mereu actioneaza nu doar asupra sanatatii fizice, ci si asupra subtirimii simtirii inimii, impartasindu-i caracterul trupesc, grosolania, impatimirea simturilor”.

Sfantul Ioan din Kronstadt

„Tutunul slabanogeste sufletul, inmulteste si intareste patimile, intuneca ratiunea si distruge sanatatea, pricinuind o moarte inceata. Mania si intristarea sunt urmarile imbolnavirii sufletului prin fumat”.

Cuviosul Ambrozie de la Optina

In anul 1905, Sfantul Siluan Athonitul a petre­cut cateva luni in Rusia, mergand deseori pe la manastiri. Odata, calatorind in tren, s-a asezat langa un negustor, care cu un gest prietenesc si-a deschis in fata lui porttigaretul de argint, imbiindu-l cu o tigara.

Parintele Siluan a multumit pentru propunere, insa a refuzat sa ia tigara. Negustorul a zis:

„Pa­rinte, nu cumva refuzati deoarece credeti ca e pacat? Dar fumatul ajuta adeseori in viata activa; e bine sa mai inlaturi incordarea muncii si sa te odihnesti cateva clipe. Cand fumezi, este mai usor sa porti o discutie de afaceri sau prieteneas­ca. Şi, in general, dupa felul cum merg lucrurile in viata…”

In continuare, incercand sa-l convinga pe parintele Siluan sa ia o tigara, a vorbit cu insufletire in apararea fumatului.

Atunci parintele Siluan i-a zis:

„Domnule, ina­inte de a va aprinde tigara, rugati-va putin: spu­neti doar Tatal nostru”.

Negustorul a raspuns:

„Pai, nu prea merge sa te rogi inainte de fumat”.

Parintele Siluan a incheiat:

„Deci, orice lucru ina­inte de care nu merge rugaciunea netulburata, mai bine sa nu-l facem”.

Cum se poate scapa de fumat

Este neaparata nevoie ca omul sa vrea din ras­puteri sa scape de acest narav pacatos, ce duce la pierzare. Trebuie sa se pocaiasca de acest pa­cat si sa se spovedeasca cu frangere de inima.

Cereti si se va da voua, cautati si veti afla bateti si se va deschide voua, ca tot cel ce cere primeste (Mt. 7, 7), ne spune Domnul.

„Dar pentru a cere cu atata tarie si sinceritate izbavirea de necazul sufletesc, de naravurile si impatimirile pierzatoare, este neaparata nevoie sa le vedem in noi, sa cugetam si sa ne dam sea­ma de toata vatamarea pe care o aduc si de toata greutatea pacatului de a urma lor. Numai atunci vor fi sincere dorinta si rugaciunea; in plus, pro­pria silinta este o conditie indispensabila a primi­rii ajutorului de la Dumnezeu.

Domnul ajuta doar pe cei ce cauta din raspu­teri ajutorul Lui si nu se lasa de bunavoie prada patimilor. Rea este nadajduirea in sine, nechib­zuita si nefolositoare; dar si a nadajdui ca Dumnezeu te va ajuta daca ramai de bunavoie in pa­cat si cedezi cu buna stiinta deprinderilor paca­toase este un lucru jignitor pentru Domnul.”

(din cartea „Pacatul fumatului”)