Sfantul Tihon din Zadonsk Una dintre “Cele mai frumoase rugaciuni”

cele-mai-frumoase-rugaciuni-sfantul-tihon-din-zadonsk

Sf. Tihon de Zadonsk, „Cele mai frumoase rugaciuni”

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul şi Înnoitorul lumii învechite de răutatea ­păcatului! Înnoieşte‑mă pe mine cu harul Duhului Tău Făcător de viaţă. Dă‑mi minte ca să pricep puterea mântuitoarei Tale veniri. Dă‑mi inimă ca să Te iubesc pe Tine, Iubirea cea Veşnică, Mângâierea şi Bucuria Sfinţilor. Dă‑mi ochi ca să văd neîncetat patimile Tale. Dă‑mi urechi ca să aud sfântul Tău cuvânt. Dă‑mi gură ca să grăiesc cele plăcute Ţie, de folos mie şi aproapelui. Dă‑mi picioare ca să umblu pe cărarea poruncilor Tale, şi ia de la mine, rogu‑mă, tot ce‑i al meu, dăruindu‑mi ceea ce e al Tău; ia cele vechi şi dă‑mi numai cele noi, că Tu eşti Cel ce faci toate şi fără Tine nimic nu putem face, că binecuvântat eşti în veci. Amin.

Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi! Luaţi jugul Meu asupra voastră şi vă învăţaţi de la Mine că sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi afla odihnă sufletelor voastre.(Matei 11, 28)

Astfel ne cheamă la sine Hristos, făgăduind preadulce odihnă sufletelor noastre. Ca şi cum ne-ar spune: „O, păcătoşi sărmani şi osteniţi de deşertăciunile lumii, destul v-aţi obosit împovărându-vă cu gânduri, planuri, nanzuinte şi griji şi întristări lumeşti. Nicăieri nu veţi găsi adevărata odihnă şi fericire afarea de Mine. Oriîncotro v-aţi întoarce, nicăieri nu veţi afla adevărat folos. În afara Mea, pretudindeni vă întâmpină nevoia şi răul. Bogăţia, cinstea, slava şi desfătarea lumii acesteia pe care le căutaţi, mai mult vă apasă decât vă uşurează, mai mult vă ostenesc decât vă odihnesc. Căutaţi binele? Tot binele este la Mine şi de la Mine vine. Căutaţi fericirea? Nu este nicăieri în afara Mea. Căutaţi frumuseţe? Ce este mai frumos decât Mine şi în afară de Mine? Căutaţi nobleţe? Cine este mai nobil decât Fiul lui Dumnezeu? Căutaţi lucruri înalte? Cine este mai înalt decât Împăratul Cerurilor? Căutaţi slavă? Cine este mai slăvit decât Mine? Căutaţi bogăţie? La Mine şi în mâna Mea este toată bogăţia cea nestricăcioasă. Căutaţi înţelepciune? Eu sunt Înţelepciunea lui Dumnezeu. Căutaţi prietenie? Cine este mai plăcut şi mai iubitor decât Mine care mi-am pus sufletul pentru toţi? Căutaţi ajutor şi ocrotire? Cine vă va ajuta şi vă va ocroti, dacă nu Eu? Căutaţi doctor? Cine vă va vindeca dacă nu Eu, doctorul sufletelor şi al trupurilor? Căutaţi desfătare, veselie şi bucurie? Cine vă va desfăta şi vă va veseli dacă nu Eu? Căutaţi tihnă şi pace? Eu sunt pacea şi odihna sufletului şi nicăieri nu le veţi găsi decât numai la Mine. Doriţi lumină? Eu sunt Lumina lumii şi oricine îmi urmează Mie nu va umbla întru întuneric. Vreţi să veniţi la Dumnezeu, nu vreţi să vă amăgiţi şi să vă rătăciţi, nu vreţi să muriţi şi să trăiţi în veci. Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nu îndrăzniţi să vă apropiaţi de mine? De cine poate fi mai lesne să vă apropiaţi? Pe toţi îi chem şi îi primesc: veniţi la Mine. Vă temeţi să cereţi? Cine a cerut de la Mine cu credinţă şi Eu nu i-am dat? Păcatele vă opresc să veniţi la Mine? Eu pentru păcătoşi mi-am pus sufletul. Mulţimea păcatelor vă tulbură? Milostivirea Mea covârşeşte toate păcatele întregii lumi. Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi!”

Vedem în lume că exista mulţi cerşetori. Cerşetor este acela care nu are nimic: nici mâncare, nici îmbrăcăminte, nici casă, nici bani, nici celelalte necesare traiului, ci toate le cere de la oameni şi le primeşte de la ei. Într-o asemenea sărăcie se află toţi oamenii, de la cei distinşi până la cei nevoiaşi, de la cei bogaţi până la cei sărmani, de la stăpâni până la robi; şi, într-adevăr, cerşetor este tot omul, chiar dacă nu-şi cunoaşte lipsa. Oricât de multe ar avea, nimic nu este al lui, ci al lui Dumnezeu, nimic nu are de la el însuşi, ci primeşte de la Dumnezeu (vezi I Cor. 1:7). Dumnezeu, ca un Bun şi Îndurat, îşi deschide vistieria şi dăruieşte tuturor toate, cu mâna Sa cea atotdarnică. Aurul, argintul, arama sunt avuţia lui Dumnezeu şi ne servesc nouă în nevoile noastre. Mâncarea cu care ne hrănim; băutura cu care ne potolim setea, ne răcorim şi ne mângaiem; îmbrăcămintea cu care ne acoperim şi ne încălzim; casa în care ne odihnim şi ne adăpostim de vreme rea şi de furtună; focul la care ne încălzim şi la care ne fierbem mâncarea; aerul prin care ne păstrăm viaţa; lumina cu care ne luminăm; dobitoacele toate – animalele sălbatice, păsările şi peştii – care slujesc nevoilor noastre, şi celelalte, toate sunt avuţia lui Dumnezeu (vezi Psalm 23:1). El, ca un Iubitor de oameni, după bunătatea Sa ne dăruieşte toate acestea ca unor cerşetori, necăjiţi şi nenorociţi. De aceea, toate cele necesare vieţii noastre să le cerem în rugăciune: „Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi”. Prin pâine se înţelege aici tot ce ne este de trebuinţă pentru întreţinerea vieţii noastre.

Vezi-ti, omule, sărăcia! Dumnezeu îţi dăruieşte totul, ca unui cerşetor şi sărac. Îţi dăruieşte toate ale Sale, pentru că tu nu ai nimic. Altfel, nu ai putea trai nici măcar o clipă. Dumnezeu cunoaşte lipsa şi sărăcia ta şi Îşi deschide vistieria, din care îţi dăruieşte bunătăţile Sale pentru trebuinţele vieţii tale. Din ceasul naşterii şi până în ceasul morţii tale, El îşi arăta propria sărăcie. Gol te naşti, vii în lume fără nimic; gol ieşi din lume, deci pleci tot fără nimic (vezi Iov 1: 21; 1 Tim 6: 7). Tot ceea ce agoniseşti de la naştere până la moarte numai ţie îţi slujeşte şi toate sunt bunătăţile lui Dumnezeu, iar nu ale tale. Dumnezeu îţi dăruieşte toate acestea ca unui sărac şi necăjit, căci fără acestea nu poţi trăi.

Învaţă deci: Să-şi cunoşti sărăcia şi nenorocirea si, astfel, să te smereşti. Eşti cerşetor şi sărac, căci nu ai nimic al tău, ci toate le primeşti de la Dumnezeu.

Să cunoşti bunătătea dumnezeiască, care toate ni le dăruieşte nouă, celor cerşetori şi săraci. Să-I mulţumeşti pentru toate lui Dumnezeu, că Datatorului tuturor bunătăţilor noastre. De la El primim orice bunătate, fără vreun merit al nostru. Întotdeauna, cu vrednicie şi cu dreptate, să-I mulţumim pentru toate. Slava lui Dumnezeu, Binefăcătorului, pentru toate!

De aici, vedem că toţi oamenii sunt deopotrivă, întru sărăcie şi necaz. Sărăcia îi face pe toţi egali. Fie ca cineva deţine mult, fie că deţine puţin, nimic nu este al sau, ci este un bun străin. De aceea nimeni nu trebuie să se înalţe asupra celorlalţi şi să-i dispreţuiască pe ceilalţi. Tot ceea ce are cineva este de fapt bun străin, iar nu al lui. De ce să te mândreşti cu cele străine? Prin urmare, trebuie să ne ajutăm la nevoie unul pe altul. Toate câte le avem sunt bunătăţile lui Dumnezeu, de aceea trebuie să le şi chivernisim după voia Sa. Casa noastră trebuie să slujească pentru odihna aproapelui nostru; hrana noastră trebuie să-l hrănească pe aproapele nostru; argintul şi aurul nostru trebuie să vina în ajutor nevoilor aproapelui nostru; dobitoacele noastre trebuie să slujească şi celorlalţi oameni.

1 Comment

Comments are closed.