Timpul

Sa pretuim timpul – Pr Arsenie Papacioc

Încărcat pe 22 iun. 2009
http://www.tezaurul-ortodox.com

Pretuieste-ti timpul…

clepsidra timpului nostru uman

S-ar putea să nu mai existe un “mâine”,iar nisipul ce curge în clepsidra vieţii să se epuizeze brusc, de aceea cred că ar trebui să ne bucurăm mai mult de viaţă, să profităm de ea, căci aceasta este cel mai de preţ lucru al nostru… Să nu lăsăm timpul să treacă pe lângă noi, să profităm de el, atât timp cât încă îl avem, căci va veni şi ziua în care ne vom mai dori câteva momente în plus şi va fi imposibil….

Timpul trece fără voia noastră, însă felul în care alegem să se scurgă acesta depinde de noi,deoarece fiecare dintre noi este protagonist pe scena propriei vieţi……. Timpul nu iartă pe nimeni şi nici nu se întoarce. Cu fiecare clipă ce trece, avem mai puţin timp de petrecut în această lume,de aceea trebuie să profităm de timpul nostru ce se scurge implacabil… Adesea uităm să savuram clipa, de multe ori trăim gândindu-ne prea mult la viitor, la ziua de mâine şi uităm de prezent, uităm de “azi”, de “acum”…Fiecare zi e un nou început şi fiecare secundă trebuie valorificată din plin.Depinde de noi cum ne petrecem timpul,cum profităm de fiecare clipă ce se scurge din clepsidra vieţii…. Aşa că ar fi cazul să începem să zâmbim mai mult, să vedem partea plină a paharului… Avem o singură viaţă. Ar fi fost minunat să putem da timpul înapoi, să ne întoarcem în timp, să ne reparăm greşelile din trecut, dar din păcate este imposibil, timpul este ireversibil. Tot ce contează este prezentul deoarece trecutul nu mai revine,iar viitorul depinde de ceea ce facem în prezent.Timpul îşi lasă amprenta asupra fiecăruia dintre noi,însă trecerea acestuia este percepută diferit de fiecare dintre noi..Unele persoane regretă timpul pierdut,pe când alte persoane sunt fericite şi mulţumesc Divinităţii pentru că li s-a mai oferit o nouă zi… Indiferent de modul în care percepem trecerea timpului, indiferent de mentalitatea fiecăruia, un lucru este cert: timpul trece, nu stă în loc pentru nici unul dintre noi şi din păcate nu putem face nimic în această privinţă… Cred că tot ce îmi rămâne de făcut este să îi accept ireversibilitatea, să îmi petrec fiecare moment din viaţă într-un mod cât mai plăcut cu putinţă, să realizez cât mai multe lucruri care să merite timpul “consumat” şi să mă bucur de prezenţa persoanelor dragi, pentru ca mai târziu să nu regret timpul ce a trecut.

Depinde de noi cum ne petrecem timpul şi cum profităm de fiecare clipă ce se scurge din clepsidra vieţii….

Joi, 5 august 2010, la 22:47
Publicat de SunShine

TIMPUL – un dar de la Dumnezeu ce se cuvine a fi pretuit!

timpul Timpul, acest mare dar a lui Dumnezeu pentru noi trebuie prețuit cum se cuvine. Adesea batjocorim sau ignorăm timpul și abia când sesizăm că a rămas din ce în ce mai puțin începem să ne îngrijorăm patologic. Timpul este proniat de Dumnezeu și este foarte important cum înțelegem acest lucru. Iată mai jos o pildă bună de pus la inimă și de luat în seamă:

Acum câteva săptămâni, savurând liniştit prima cafea a unei astfel de dimineţi de sâmbătă, am pornit radioul. Ceea ce a urmat a devenit una din acele lecţii pe care viaţa ţi le dă din când în când. Iată despre ce e vorba:

La radio rula o emisiune matinală interactivă, cu păreri exprimate telefonic de ascultători pe tema emisiunii, punctate din când în când de anunţuri ale crainicului prin care îi asigura pe aceştia că le stă la dispoziţie în fiecare zi a săptămânii, inclusiv în dimineţile de sâmbătă până la prânz.

La un moment dat a intrat în direct un ascultător care dorea să povestească, oricui dorea să asculte, povestea celor 1000 de bile, ceea ce mi-a captat atenţia. Avea o voce gravă, fermă, dar deosebit de calmă.

Şi iată povestea lui, spusă crainicului radio:

Se pare că eşti tare ocupat cu acest serviciu la postul de radio: să ai o emisiune zilnic, inclusiv sâmbăta dimineaţa, nu e un lucru uşor. Sunt convins că te plătesc bine dar cred că e o ruşine că te ţin departe de familie atât de mult timp. E foarte dureros că în aceste sâmbete în care ai lucrat ai pierdut primul concurs de dans al fiicei tale, primul meci de fotbal al fiului tău, şi câte altele…

Dă-mi voie să-ţi spun ceva ce pe mine m-a ajutat să-mi stabilesc şi să-mi urmăresc și să-mi ierarhizez priorităţile. Este povestea celor 1000 de bile.

Vezi tu, într-o dimineaţă de sâmbătă ca şi aceasta, m-am aşezat la masă şi am făcut puţină aritmetică:

-un om trăieşte în medie 75 de ani. Ştiu că unii trăiesc mai mult iar alţii mai puţin, dar media este asta -75 de ani;

-am înmulţit 75 cu 52 şi am obţinut 3900, adică numărul de zile de sâmbătă pe care le trăieşte în medie un om;

  • deoarece la acel moment aveam deja 55 de ani, am socotit câte zile de sâmbătă trăisem deja, adică 55×52, adică aproape 2900 de sâmbete;

-am socotit apoi că dacă voi trăi 75 de ani, mi-au mai rămas aproximativ 1000 de sâmbete.

După ce am terminat cu aritmetica, am trecut prin 3 magazine de jucării şi am cumpărat 1000 de bile de sticlă, din acelea cu inserţii colorate, cu care se joacă copiii. Şi am trecut prin 3 magazine pentru că nici unul nu avea 1000 de bile. Oricum, până la urmă le-am cumpărat, le-am dus acasă şi le-am pus într-un vas mare şi transparent.

De atunci, în fiecare sâmbătă dimineaţă, am scos câte o bilă şi am aruncat-o. Am realizat că observând cum se micşorează numărul bilelor din vas am devenit tot mai concentrat pe lucrurile care contează cu adevărat în viaţă. Nimic nu te motivează şi nu te ajută mai mult în stabilirea priorităţilor în viaţă decât simpla imagine a timpului tău scurgându-se.

Şi acum, dă-mi voie să-ţi mai spun un singur lucru înainte de a închide şi a merge să-mi trezesc familia pentru a lua împreună micul dejun: în această dimineaţă am scos din vas ultima bilă. Mă gândesc că dacă apuc sâmbăta următoare, sau şi pe cealaltă…pur şi simplu mi s-a dat puţin timp în plus. Şi singurul lucru pe care orice om îl va accepta, este puţin timp în plus.

Mi-a făcut plăcere să vorbesc cu tine şi sincer, îţi doresc să ai parte de mai mult timp cu familia ta. Iar mie îmi doresc să mai fiu pe-aici şi să ne mai întâlnim pe acest post de radio.

Bună dimineaţa şi … la revedere!

În liniştea care a urmat ai fi putut auzi până şi căderea unui ac pe podea. Aşa cum v-am spus, această poveste a fost una dintre acele lecţii pe care ţi le dă viaţa atunci când te aştepţi mai puţin. Şi e o lecţie pe care eu am învăţat-o.

Uneori este prea târziu să mai învățăm ceva și pierdem timpul care ne-a fost tovarăș atât vreme!
Pentru noi ca și creștini știm bine că timpul este cel mai prețios lucru primit de la Dumnezeu pentru această călătorie, știm bine că în timp ne mântuim, trebuie să-l folosim cu dreaptă socotință căci va veni ziua cea mare când vom da mâna cu veșnicia.

Joi, 20 octombrie 2011
de Cristian Stavriu

 

Învățăm să prețuim atunci când nu mai avem

Adeseori, numai intunericul ne invata sa pretuim lumina la justa ei valoare.”

Valeriu Butulescu – citat despre invatatura

Tine de noi oamenii, să nu prețuim ceea ce avem decât foarte tarziu atunci când suntem pe punctul de-a pierde.

Nu prețuim oamenii de lângă noi, pentru că avem impresia că vor fi mereu acolo, nu prețuim sănătatea, pentru că atunci când ești tânăr și-n putere crezi că vei fi toată viața așa ingnorand sfaturile ce ti se par trecute.

Ignoram  efectuarea unor controale periodice generale, nu alegem o alimentatie bogata in vitamine bombardandu-ne corpul cu alimente nesanatoase,alcool in exces, tutun consumat de la varste destul de fragede din perioada adolescentei atunci cand corpul este inca in crestere si formare, nu prețuim timpul, pentru că ni se pare că avem tot timpul din lume, și cel mai important, nu prețuim viața, pentru că seara închidem ochii siguri că ne vom trezi și-a doua zi.

Nu pretuim deloc timpul pe care il pierdem fara sa ne ceara nimeni socoteala pentru el.

Il oferim mereu drept cadou timpul nostru distractiei, care nu ne aduce nici un beneficiu daca nu este corect atribuita.

Foarte putini cunosc importanta timpului, timp care nu il mai putem intoarce si a carui importanta o vom resimti tot mai des.

Putini cunosc ce anume poti face util cu timpul tau si bogatia pe care o ai in tine si in capacitatiile tale.

Uitam adesea sa pretuim iubirea sub diversele ei forme neglijand persoane importante din viata noastra.

Ne plangem tot mai des de neajunsuri, de lipsa unei stabilitati financiare, de presiunea traiului de pe o zi pe alta dar nu dorim sa fructificam deloc timpul pe care il avem.

Ne este mai comod si mai usor sa stam pe internet facand in fiecare zi acelasi lucru fara folos sau pierzand ore intregi in fata televizorului.

Ajungem sa pretuim timpul tarziu…abia la batranete cand ne dorim cateva ore in plus sa le petrecem cu cei dragi noua ce au mai ramas si pe care nu dorim sa ii abandonam.

Putem face macar ceva cu folos lecturand o carte frumoasa vitala pentru dezvoltare si bunul curs al vietii noastre.

Ne putem gandi sa ne dedicam timpul pasiuniilor noastre si din care putem obtine si mici venituri pentru inceput, exersand in acest domeniu si devenind bun in domeniul nostru.

Avem acces pe internet la informatii selective pe fiecare domeniu in parte de unde ne putem documenta corect si de unde aflam exemplul de viata al celor ce au reusit, al celor ce au vazut ca timpul il pot intoarce in favoarea lor, al celor ce obtin roade ducli ale timpului si nu doar riduri increstate in fata.

Sunt foarte putini oameni care apreciaza că prietenii ii sunt alaturi.

Acele persoane care inainte au fost simplii straini dar care au un angajament in interiorul lor fata de tine, cei care s-au abonat de bunavoie la viata ta, la incercariile si suferintele tale dar si la bucuriile si momentele tale de glorie.

Fi constient de un lucru important in viata si primeste prietenia ca cel mai de pret dar venit de undeva din exterior,o alta familie pentru care contezi cu adevarat.

Oare cu ce cuvinte ii putem multumii unui prieten, care inainte a fost strain, pentru ca se dedica neconditionat vietii noastre?

Un alt aspect important al pretuirii o reprezinta pretuirea de sine.

Preferam sa ne limitam prin convingeriile noastre subestimandu-ne oferindu-ne mereu expresii negative, judecandu-ne aspru pentru fiecare greseala pe care o facem fara sa fim constienti si sa ne sprijinim pe noi insine.

Suntem foarte duri cu noi condamnandu-ne singuri fara sa ne dam seama la suferinta.

Cate critici iti aduci in fiecare zi si de cate ori te trezesti dimineata multumind Celui de Sus pentru ca esti in viata sanatos?

De cate ori te uiti in oglinda si iti place ceea ce vezi si iti spui lucruri frumoase iubind corpul care ti-a fost daruit?

Incepe de astazi sa nu te mai condamni pentru nereusite si sa le privesti ca pe pasi importanti catre atingerea obiectivelor personale.

Cati isi apreciaza parintii la adevarata valoare sau cati poate fi bun cu aproapele sau?

Ajungem sa ne dam seama câtă nevoie avem de oamenii dragi nouă și cât de mult însemnă pentru noi doar atunci când suntem pe punctul sa-i pierdem.

În schimb, în loc să apreciem ceea ce avem, ne plângem într-una de ceea ce ne lipsește, și în loc să profităm de viață alături de persoanele drage, suntem prea ocupați să vânăm ceea ce n-avem. Ne pierdem sănătatea, timpul și stăm departe de cei dragi alergând după bunuri materiale,lucruri trecatoare din viata, dar nu realizăm că nu ne vom putea bucura de acestea dacă suntem bolnavi sau dacă nu mai avem pe nimeni să se bucure alături de noi.

Poti stapani oricate bunuri in aceasta lume, singur tot sarac vei fi.

Este foarte trist că nu realizăm că cele mai importante lucruri sunt trecătoare, nu se pot cumpara cu bani,se castiga si se apreciaza la adevarata lor valoare, pentru a ne putea bucura de ele.

Cu prietenie,

Florin Iacob

Posted by Florin Iacob in Dezvoltare Personala

1 Comment

Comments are closed.