Dumnezeu vorbeşte fiecăruia… numai înainte de a-l face,
…atunci se duce cu el, tăcând, afară din noapte.
Dar cuvintele… înainte ca fiecare să înceapă,
aceste noroase cuvinte, sunt:
“Trimis afară de simţurile tale,
du-te până la marginea dorului tău!
Dă-Mi vestmânt!
În spatele lucrurilor să creşti ca un foc…
ca umbrele lor, întinse,
să Mă acopere mereu întreg.
Lasă să ţi se întâmple orice: frumuseţe şi spaimă!
Trebuie numai să mergi: nici un sentiment nu este cel mai îndepărtat…
Nu te lăsa despărţit de Mine!
Aproape este ţara
pe care ei o numesc… Viaţă.
Ai s-o recunoşti
după GRAVITATEA ei.
Dă-Mi mâna!”
Advertisements
Reblogged this on tot ce vreau, de fapt.
LikeLike